Pe o veche străduță din București, numită George Bacovia, la nr 63, între Șoseaua Olteniței și Șoseaua Giurgiului, se află Casa Memorială „George și Agatha Bacovia”, o casă ce păstrează o atmosferă autentică a perioadei în care soții Bacovia au locuit aici, unde vizitatorii pot admira obiecte personale ale familiei (piese de mobilier, documente, manuscrise, fotografii), dar și minunata grădină cu flori.
Tot acest univers al poeziei a început în luna iunie a anului 1922. Agatha Grigorescu, o tânără profesoară, orfană de ambii părinți, se logodise cu un ofițer, pe nume George. Cum tradiția era ca tânăra soție de ofițer să aibă dotă, iar pentru ea, care fusese crescută de rude și învățase în școli sociale, era destul de greu acest lucru. Însă Agatha era o luptătoare! Tocmai în acea perioadă, în Comuna Șerban-Vodă, pe atunci, suburbia Capitalei, era un loc de vânzare, pe care proprietarul îl vindea la jumătate de preț, din dorința de a-și termina o locuință. Rudele Agathei o sfătuiesc să nu dea cu piciorul acestui chilipir.
„Dacă l-ai cumpăra tu, Agatha? Se dublează prețul și va acoperi dota reglementară. Terenul, un dreptunghi împrejmuit pe o suprafață de 500 mp, plantat și cultivat cu pomi fructiferi, viță de vie, o minunată grădină. În anul 1922, luna iunie, deveneam proprietara acestui teren”. Însă, în locul căsătoriei cu respectivul ofițer, s-a anulat logodna. Destinul avea pregătit altceva pentru Agatha. Ceva mai târziu, în anul 1928, devenea soția poetului George Bacovia, pe care-l cunoscuse încă din anul 1916. Peste ani, urma să se înalțe pe el locuința mea și a poetului, astăzi „Muzeul Memorial”, mărturisea Agatha.
Mai exact, peste unsprezece ani, pe atunci, pe strada Frăsinetului la nr.63, Agatha construiește casa într-un timp foarte scurt, aproximativ o lună, fiind profesoară, printr-un împrumut la Casa Corpului Didactic, tot ea coordonând și construcția, ca diriginte de șantier. În această casă se mută definitiv la București, în anul 1933 împreună cu poetul și unicul lor fiu, Gabriel. Casa va deveni muzeu memorial, la un an după moartea poetului, în anul 1958, iar astăzi ea este Casa Memorială „George și Agatha Bacovia”.
Poartă și titulatura soției sale, din două motive: pentru că și Agatha a fost poetă, scriitoare, memorialistă, dar și pentru devotamentul ei ieșit din comun pentru poetul George Bacovia.
A murit prezentul? S-a dus și viitorul? Învie trecutul? Pentru cine? Se întreba poetul George Bacovia. Nu va muri nici trecutul, nici prezentul, iar viitorul va fi mereu aici. Desigur, tot acest univers al poeziei a dăinuit și va dăinui pentru noi toți. Oare cum poți fi mai aproape de operele poetului, de trăirile sale, de emoțiile ce parcă încă se resimt în casa devenită muzeu, decât admirând aceste bucăți ce reconstituie lumea poetului și a familiei sale, bucăți de realitate inedite.
Venim și în întâmpinarea celor mai mici vizitatori prin intermediul atelierelor creative , desigur, când această pandemie ne va permite.
LOCATIE
